De la Copos la Astărăstoaie

O zi care a durat 12 ani, scrie Cătălin Tolontan în Gazeta Sporturilor de astăzi, sintetizând lungul drum de la dezvăluirile de presă la condamnarea definitivă, în Dosarul Loteria I.

Faptele se știu, la fel și condamnații. S-a închis un capitol, la care am contribuit cum am putut și eu, cu mintea, energia, curajul și inconștiența specifice vârstei și oricărui început.

Dacă, astăzi, Tolontan, Bafana sau Decebal ar veni la mine și mi-ar spune, ca în vara lui 2002, “doctore, avem nevoie de tine în Afacerea Loteria” (și înlocuiți Loteria cu orice alt termen care vizează banul public!), n-aș sta niciun moment pe gânduri.

Pentru că nimic esențial nu s-a schimbat în modul în care văd lumea astăzi. Ba, experiența de atunci și dezvoltarea ulterioară a evenimentelor mi-au întărit convingerea că stă în puterea noastră să schimbăm lumea. Sau măcar o parte a ei.

Nu mai scriu, de ceva vreme, despre Copos sau Nicolae Cristea (fostul șef atotputernic al Loteriei Române). Aparent am schimbat domeniul, dar și în medicină am întâlnit situații similare, în care personajul s-a numit, de exemplu, Astărăstoaie (șeful intangibil al Colegiului Medicilor).

De fapt, numele nici nu contează foarte mult, ci numai faptele.

Ca și în 2002, le urmăresc cu atenție și cu răbdare. Și cu speranța că ziua va începe să dureze mai puțin de 12 ani.