Nobel Emoție (III): Oliver Smithies – savantul în pulover dungat care ne-a deschis calea ideilor

 

Îmi amintesc cum, cu 7 ani în urmă, după ce fusese anunțat drept laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, am avut o discuție telefonică, la ceas târziu de noapte bucureșteană, cu Oliver Smithies. Pentru prima oară discutam cu un laureat Nobel, emoția era implicită, dar vocea calmă de pe Ocean avea efectului unui stablizator de stare.

Și acum, la Lindau, Oliver Smithies emana aceeași serenitate, plutind parcă deasupra tuturor. Ca atunci când zboară cu avionul său de mici dimensiuni, pe deasupra norilor. Da, domnul Smithies are licență de pilot și încă stă la manșă, locul unde te întâlnești cu ideile, unde ești doar cu tine, detașat de orice bruiaj.

Ideile. Acesta este cuvântul cheie pentru Oliver Smithies. Un termen care revine în discuție la fiecare câteva fraze, urmat de o solidă argumentație. Adesea, venind din propria experiență profesională. În urmă cu aproape 60 de ani, profesorul Smithies descoperea electroforeza cu gel, metodă care a marcat pentru câteva decade cercetarea, medicina de laborator. Pentru cei mai mulți dintre pământeni, este genul de descoperire imposibil de depășit în timpul vieții.

Pentru Oliver Smithies, ideile nu sunt un joc al sorții, ci rezultatul aproape matematic al preocupării constante pentru evoluție, transdisciplinaritate și excelență în cunoaștere. Exagerând puțin, pot spune că domnul Smithies ar fi putut descoperi orice, cu condiția să se focusese pe domeniul respectiv. A ales studiul ADN-ului, care i-a adus și Premiul Nobel, profesorul fiind cel care a descoperit metoda țintirii genelor, esențială pentru definirea modelelor diverselor boli, la animalele de laborator.

Peste ani, vom anunța tot în aceste pagini lansarea unor noi terapii pentru fibroza chistică sau pentru diabetul zaharat de tip 2. Și ne vom aminti, cu fiecare ocazie, de savantul în pulover dungat care ne-a deschis calea ideilor.