Despre doamna de fier a chirurgiei mondiale, prof. dr. Doris Henne-Bruns. Și o întrebare care va naște controverse: sunt medicii principalul pericol pentru sănătate?

Partea invizibilă a prezenței doamnei profesor Doris Henne Bruns în această ediție a revistei Hipocrate s-a petrecut în ora care a urmat interviului pe care îl publicăm. În holul Hotelului Piatra Mare, din Poiana Brașov, am descoperit un personaj unic. Pur și simplu unic! O femeie care s-a impus în lumea bărbaților, chirurgia, cu armele lor, bisturiul și pensa, pe care le-a mânuit cu priceperea minții și cu atingerea delicată a sufletului. Am discutat cu doamna profesor despre implicarea femeilor în deciziile luate la nivel înalt. Sunt puține, mult prea puține cele care sunt acceptate sau îndrăznesc să viseze la o poziție de top într-o mare organizație, din care să își pună decisiv amprenta asupra mersului lucrurilor.

Nu cumva o parte din criza actuală ni se datorează exclusiv nouă, barbaților?

Este un lucru dovedit științific: femeile și bărbații nu iau deciziile în același mod, ci am putea spune că stilurile sunt complet diferite. Intuitivității specifice femeilor îi opunem un mod hiperrațional de a gândi, de a lua decizii și de a acționa. Urmărind organizațiile conduse cvasiexclusiv de bărbați, și care suplimentar au ghinionul de a nu beneficia de aportul niciunui vizionar, putem constata în cel mai bun caz o cumplită platitudine, o plutire de nicăieri către niciunde, o derivă scorțoasă și imprimată de un nivel androgenic în scădere cu fiecare raport financiar. Modelul de leadership propus de doamna profesor Doris Henne Bruns trebuie să constituie o sursă de inspirație pentru noi toți, bărbați sau femei, deopotrivă.

Este necesară redefinirea profesiei de medic. Suntem pregătiți?

Subiectul redefinirii profesiei de medic se discută în zonele de vârf ale medicinei europene, de ceva vreme. Am discutat, la rândul meu, inclusiv cu doamna profesor Henne Bruns, despre profesionalismul medicului în societatea actuală, când driver-ul celor mai mulți este reprezentat de bani, nu de dorința de a face bine oamenilor. Alături, am preluat declarația comisarului european pentru sănătate, domnul John Dalli, care pune pe agendă, de la cel mai înalt nivel al deciziei politice comunitare, redefinirea profilului medicului în societatea actuală. La medicină trebuie să venim pentru a ne îmbogăți sufletește, nu material! Dar din păcate sunt atât de puțini cei care pot să le transmită acest mesaj celor din generațiile care abia vin pe băncile facultăților de medicină. Suntem, în România, într-un pericol pe care poate nu-l simțim, dar care va deveni evident în următorul deceniu: nu vom mai avea mentori, oameni cu viziune, capabili să transmită alte valori decât cele dictate de conturile bancare.

Medicii sunt cel mai mare pericol la adresa sănătății?

Am pus semnul întrebării mai mult din prudență, recunosc. Sunt multe centre de gândire medicală, în Europa și nu numai, în care textul de mai sus nu este o interogație, ci o exclamație. Foarte mulți medici s-au îndepărtat atât de mult de la elementele de bază ale profesiei lor, încât nici măcar nu mai sunt conștienți că se află în pragul disoluției profesionale. Cauzele sunt multiple și le vom analiza pe rând, în perioada următoare. În ediția de față, discutăm despre rolul medicilor în diagnosticarea precoce a simptomelor de tract urinar inferior și, implicit, a hiperplaziei benigne de prostată. A fost nevoie de studii serioase pentru a ajunge la o temă desprinsă din prima lecție de semiologie: felul în care discutăm cu bolnavul. Anamneza, ca soluție magică pentru blocajele în care am ajuns fără să ne explicăm prea bine de ce. Din suficiență, îngâmfare, ignoranță și psudomesianism, sunt destui medici care încalcă principiile hipocratice din start: în primul rând să nu faci rău pacientului.

Editorial apărut în ediția din martie 2012 a revistei Hipocrate.