Nobel în România. Povestea merge mai departe, prin angajamentul celor prezenți. Dar și al celor care la momentul noiembrie 2010 au fost doar în fața televizorului

 

Pentru început și pentru ca a trecut ceva timp, o scurtă contextualizare

 

Era un început de toamnă, anul 2010, o dimineață care arăta ireal de bine pentru ora nefiresc de mică la care convenisem că trebuie să fiu prezent și apt în holul Hotelului Traian din Iași. Am perceput atunci și continuă să mă urmărească o lumină aparte, primavăratecă, așa cum de obicei se întâmplă să fie numai în ziua de Paște.

 

La ora convenită, în holul hotelului, își face apariția un bărbat care degaja forță instantaneu, puternic, marcant. Deși, de această dată, probabil și singura dată, aveam să-l văd îmbracat sport, nu hiperelegant, cum îl știam din întrunirile academice. Firesc pentru un mic dejun într-o zi de weekend.

 

Domnul academician Laurențiu Popescu venea după o prezentare entuziasmantă în fața reprezentanților mediului academic din capitala Moldovei și trebuia să răspundă unei provocari suplimentare: să vorbească despre telocite, celulele pe care tocmai le descoperise, în cadrul ediției din acel an a evenimentului Nobel în Romania. În deschidere, prefațând prezentarea pe care urma să o aibă invitatul special al serii, laureatul Premiului Nobel pentru Medicină din 2008, profesorul Harald zur Hausen.

 

A acceptat. Oare avea și altă opțiune? Așa că ne-am revăzut, în cadru festiv, pe 22 noiembrie 2010, spre seară. Am fost, cu acel prilej, martorii unui moment unic, greu repetabil:  excelența momentului în medicina mondială, provenind din interiorul și din afara granițelor României, prezentată unei audiențe care a grupat peste 100 de lideri de opinie din medicina noastră. O astfel de concentrație de valori nu am regăsit nici măcar la reuniunile Academiei de Științe Medicale!

 

 

S-a scurs un an și jumatate de atunci, iar oamenii care contează nu au uitat

 

Sâmbăta trecută, la Poiana Brașov, în timpul evenimentului “Zilele Roche Diagnostics”, profesorul Radu Vlădăreanu a avut o prezentare cu o semnificație emoțională și profesională aparte. Atât pentru dumnealui, cât și pentru mine și echipa de la Hipocrate. Într-unul dintre primele slide-uri ale prezentării, a proiectat două imagini de la Nobel în Romania 2010, care-l înfățișau alături de profesorul Harald zur Hausen. Deși este puțin probabil să mai existe oameni care nu știu amănuntul, scriu totuși acum că profesorul zur Hausen a primit Premiul Nobel pentru Medicină în anul 2008 pentru descoperirea relației cauzale dintre HPV și cancerul de col uterin.

 

Pentru profesorul Vlădăreanu și pentru alți oameni aflați la acel moment istoric în vecinătatea marelui savant german, Nobel în România 2010 va rămâne peste timp un reper al excelenței profesionale. Au avut o confirmare în acea seară de noiembrie și continuă apostolatul promovării unui moment aflat în afara jocurilor orgoliilor și intereselor industriei.

 

Nu insist acum, dar trebuie să se știe că au existat în acea sală oameni care și acum se întreabă dacă telocitele există cu adevărat, asta în cazul excepțional în care își amintesc să fi auzit vreodată de ele! După cum există reprezentanți ai industriei, prezenți la eveniment și muți de încântare, dar care ulterior au părut loviți de amnezie, confundând efortul facut de noi, la Hipocrate, cu activitatea obscură a unora care fac numai business din domeniul medical.

 

Nu-i nicio problemă, vom recidiva!

 

Dar există și oameni care au înțeles mesajul, deși nu erau în sală, ci la distanță.

 

Marți, după evenimentul care a marcat lansarea Asociației Române a Băncilor Acreditate de Celule Stem, s-a petrecut un moment care a adus uimirea nu doar pe figura mea, obosită de lucrul la surpriza editorială pe care o pregătim pentru această primavară, ci și pe chipul lui Tudor Panu, general manager al Cord Blood Center.

 

“Nu am fost la Marriott atunci, la eveniment, dar am văzut seara la televizor știrea despre Nobel în România, despre profesorul german și despre academicianul Laurențiu Popescu. Așa m-am gândit că ar fi posibil ca și pentru descoperirea telocitelor să se acorde Premiul Nobel în câțiva ani. L-am contactat pe domnul academician, i-am propus să colaborăm, iar dumnealui s-a gândit că am putea să ajutăm la studiile pe care le realizează pentru a evidenția efectul terapeutic al tandemului telocite-celule stem”, mi-a spus domnul Panu, dându-mi totuși șansa să respir adânc și rar, pentru a diminua impactul emoției momentului.

 

Rețeaua de tip neuronal a oamenilor de calitate

 

Un fir nevăzut ne leagă de cei cu care împărtășim aceleași valori. Indiferent de vârstă, sex, geografie și altele asemenea. Nici nu trebuie să ne știm în persoană, câtă vreme putem să ne simțim, având aceiași receptori specifici, indiferent de distanța fizică dintre noi.

 

Nobel în România 2010, ca și întreg demersul editorial numit Hipocrate, nu face decât să dea o formă concretă acestei vibrații, acestei energii care ne învăluie precum lumina atipică a acelei dimineți de toamnă în care am avut șansa de a participa la scrierea unei pagini din istoria medicinei contemporane.