Românii au acces doar la 3 din cele 62 medicamente pentru cancer aprobate în UE în ultimii 8 ani. Niciun tratament interferon-free nu este acum disponibil pentru bolnavii cu hepatita C!

Dacă suferi de melanom malign metastatic nerezecabil sau de hepatita C și ai primit diagnosticul astăzi, pe 21 noiembrie 2016, nu trebuie să fii surpins că vei lua mașina timpului, pentru a parcurge un drum nedrept de scurt, până la tragicul final.

Accesul la inovație pentru aceste categorii de bolnavii (dar nu numai) este blocat din nou, iar medicamentele disponibile gratuit, prin programele naționale, sunt cele lansate undeva în negura timpului istoric medical, în anii 80-90 (dacarbazină, interferon).

Nu contează că toată lumea civilizată a depășit tema accesului inițial la tratamentele fără interferon și discută acum despre orizontul de timp pentru eradicarea hepatitei C, prin îmbinarea unui plan financiar multi-anual, a screening-ului și a accesului extins la noile variante de tratament, în așteptarea aprobării unui potențial vaccin.

După cum nu contează că, la nivelul UE, în ultimii 5 ani, pentru melanomul malign metastatic nerezecabil au fost aprobate 11 medicamente sau combinații de medicamente absolut noi, care au transformat radical tabloul speranței în această boală. Până la apariția acestor medicamente, oriunde în lume, un pacient cu acest diagnostic deceda în 4-5 luni. Acum, 22% dintre cei care au avut acces la aceste medicamente pentru melanom trăiesc după 10 ani! Din păcate, în România, speră ca niciodată și, din păcate, mor ca întotdeauna.

Per total, în oncologie, pacienții români au acces acum doar la 3 din cele 62 medicamente aprobate în ultimii 8 ani în Uniunea Europeană.

3 din 62, acesta este jocul de noroc al Statului român cu pacienții cu cancer. Pentru cei cu hepatită, Statul joacă la zero, ca la whist, se pare.

În urmă cu un an, erau semnate primele contracte de tip cost-volum (pentru 4 medicamente oncologice – abiraterona, crizotinib, dabrafenib și pazopanib) și un contract cost-volum-rezultat (regimul 3D de la Abbvie, pentru tratamentul pacienților cu hepatita C, fibroza F4, Child Pugh A). Durata contractelor a fost de un an, timp în care au fost făcute publice date încurajatoare despre eficiența acestor tratamente și la pacienții români. De exemplu, în luna iulie 2016, la o conferință organizată la Ambasada SUA, medicii anunțau o rată de succes de peste 98% la pacienții români cu hepatita C, tratați cu terapia modernă, fără interferon. Unul dintre pilonii medicinei moderne este medicina bazată pe dovezi. Dovezi de eficacitate, de siguranță, dar și de cost-eficiență. Toate îndeplinite, pe aproape 5.900 de pacienți români cu hepatita C.

La câteva zile de la acest eveniment, rectificarea bugetară anunțată de Guvern prevedea credite de angajament în valoare de peste 848 milioane lei “pentru extinderea tratamentului fără interferon al Hepatitei C pentru încă 10.000 de persoane și asigurarea medicamentelor gratuite pentru mai mulți pacienți cu afecțiuni oncologice (melanom malign, cancer de prostată, cancer pulmonar)”.

În ciuda acestor date și angajamente, programele sunt acum blocate și, mai grav, nimeni nu poate avansa un grafic al negocierilor pentru noile contracte cost-volum și cost-volum-rezultat pentru cancer și, respectiv, pentru hepatita C.

Lipsa transparenței și a predictibilității reprezintă doar una dintre problemele majore pe care le-am identificat recent, la Conferința ISPOR (International Society for Pharmacoeconomics and Outcomes Research), unde am discutat despre accesul la inovație în medicina din România. Introducerea contractelor de tip cost-volum și cost-volum-rezultat reprezintă, de fapt, o piedică în calea accesului la terapiile noi, în loc să fie un instrument prin care Statul ar trebui să asigure un acces extins și rapid la medicamente de ultimă generație, în condiții favorabile de preț – corelat direct cu volumul consumat, și promovând un sistem de împărțire a riscului cu deținătorul autorizației de punere pe piață.

În România, sistemul a fost gândit fără a ține cont de raționamentul medical și de nevoia imediată, reală, a pacientului, ci a avut în centru doar ideea de a economisi cât mai mulți bani, cu orice preț. Chiar cu prețul vieții.