Pages Menu
TwitterRssFacebook
Blog Marius Geanta
Categories Menu

4 Jan 2012

Dr. Ruxandra Drăghia Akli: un nume pentru istoria cercetării medicale mondiale

Locul unde şi momentul în care a început totul.

 

În urmă cu 3 ani, domnul profesor Constantin Dumitrache evoca, într-un interviu care a ținut coperta revistei Hipocrate din iulie 2008, atmosfera din cabinetul adăpostit în Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon” din Bucureşti în care „se strân­geau domnul Maximilian de la geneticã, cu un entuziasm greu de comparat, Nae Si­mionescu, celebrul academician, Alexan­dru Lungu, întemeiatorul crono-endocri­nologiei. Era un amestec de personalităţi: Barbu Ionescu era liniştit, Maximilian era un entuziast; foarte radical şi foarte prag­matic era Nae Simionescu, iar eu eram un intrus acceptat. Nu ştiu prin ce mecanism am fost acceptat şi m-au considerat prie­ten, iar eu i-am divinizat, mai ales pe Io­nescu şi Maximilian. Toate acestea se pe­treceau sub umbrela profesorului Milcu”. O atmosferă realmente creatoare, în care spirite aparent diferite se împleteau în infinita spirală a cercetării, a inovaţiei şi a unui model profesional care avea să atingă, peste timp, şi generaţia fiicei domnului profesor Dumitrache, actuala doamnă dr. Ruxandra Drăghia-Akli. O discuție cu dumneaei, pe care o puteţi descoperi în ediţia de faţ, nu putea pleca decât de la destinul medical al familiei, de la Institutul Parhon și de la profesorul Maximilian, „omul care mi-a pus pentru prima dată o eprubetă în mână”.

 

Dr. Ruxandra Drăghia Akli

 

 

Fără vorbe mari, un nume pentru istoria cercetării medicale mondiale.

 

Acum director al Directoratului de Sănătate al DG Research & Inovation din cadrul Comisiei Europene, doamna Drăghia-Akli este, în cuvinte puţine şi mai simple, şeful cercetării medicale din Europa. Dar nu vă grăbiţi să o vedeţi drept un simplu funcţionar de la Bruxelles, ci drept una dintre cele mai complexe personalităţi pe care le-a dat medicina românească în ultimele 3 decenii. Până să fie recrutată de Comisia Europeană, doamna Drăghia-Akli a desfăşurat o amplă, susţinută şi încununată de succes activitate în domeniul terapiei genice, în Franţa şi Statele Unite, munca sa fiind încununată de aprobarea, în anul 2009, a primei terapii genice din istorie, de către autorităţile de reglementare din Australia. Deja parte din istoria cercetării ştiinţifice medicale, doamna dr. Ruxandra Draghia-Akli se află de ceva mai bine de un an în situaţia atât de concretă de a influenţa destinul cercetării şi al inovaţiei medicale la cel mai înalt nivel comunitar european. Sănătatea noastră, dar mai ales a urmaşilor noştri, depinde într-o foarte mare măsură de iniţiativele doamnei doctor Drăghia-Akli.

 

Cercetare, inovaţie, viziune – triunghiul care are în centru sănătatea Europei.

 

Una dintre acestea iniţiative, Conferinţa „Perspective Europene în medicina Personalizată”, a strâns la Bruxelles cei mai importanţi lideri de opinie implicaţi în definirea medicinei viitorului, rolul de gazdă avându-l chiar dr. Ruxandra Drăghia-Akli. Alături de prestigioasa publicaţie Nature, Revista Hipocrate România a fost singura entitate mass-media prezentă la manifestarea care a fost onorată cu prezenţa inclusiv de comisarul european pentru sănătate, domnul John Dalli. Nimeni altul decât personajul de pe coperta noastră din luna februarie a acestui an şi a cărui intervenţie din cadrul Conferinţei o puteţi parcurge integral, în paginile care urmează. Este un discurs despre cercetare, inovaţie şi viziune în sănătate – termenii pe care i-am întâlnit cu cea mai mare frecvenţă nu doar la Conferinţa de la Bruxelles, ci şi în toate  articolele de fond pe care le-am publicat în anul 2011. Suntem conectaţi, aşa cum v-am obişnuit, la marile teme ştiinţifice mondiale, şi avem mândria, orgoliul profesional, dorinţa şi rabdarea de a-i descoperi pe românii care contribuie decisiv la evoluţia medicinei. Doamna dr. Ruxandra Drăghia-Akli este un exemplu strălucit, dar din păcate puţin cunoscut la noi în ţară, de savant de top care influenţează la scară continentală, nu doar a unui laborator, lumea cercetării ştiinţifice medicale.

 

Articol apărut în ediţia din luna mai 2011 a revistei Hipocrate.

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *