Liber la cătușe în sănătate
Valul de arestări de la Spitalul de Arși din București reprezintă doar un moment. Un episod din filmul de groază al anticorupției din sănătatea românească.
Cum a început totul
În ianuarie 2009, România începea anul nu doar cu un nou Guvern (alianța PDL-PSD, cu Emil Boc premier), dar și cu un deficit bugetar de -5,7% din 2008, an în care se înregistrase o creștere economică de 7,1%. Pe scurt: bani au fost, dar s-au cheltuit aiurea, iar România risca să intre pe drumul Greciei, în lipsa sprijinului extern. Așa s-a ajuns la semnarea acordului cu FMI, dar și în aceste condiții, în 2009, PIB-ul scădea cu 8,5%. Experții Fondului nu mai înțelegeau nimic. Cum naiba devenea gaura din buget din ce în ce mai mare?
Și s-au pus pe învățat
Nu economie, ci medicină. Pe bune. Nu puține au fost cazurile în care, la atât de desele conferințe despre politicile sanitare, undeva în auditoriu, câțiva oameni își luau notițe de zor. Și făceau networking. Cunoșteau oamenii din sistem, de la medici la jurnaliști specializați și de la industrie farmaceutică la responsabili din Minister. Sănătatea punea cea mai mare presiune asupra deficitului bugetar, iar mecanismul era prea puțin înțeles. Aveau versiunea păsărească oficială, intoxicările interesate ale altor actori și opiniile aparent excentrice ale celor care aveau curajul să vorbească deschis despre mecanismele corupției din sănătate. Și-au notat tot, au întrebat, au revenit și, în parteneriat cu Banca Mondială și Comisia Europeană, au intrat în acțiune.
Semnalul de nimeni văzut
Dar nu numai organismele externe au acționat, ci și în plan intern au fost semnale. Unul dintre ele se referea la “Principalele vulnerabilități ale României, printre care scăderea calității serviciilor publice de sănătate”, chiar în Strategia Națională de Apărare a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, din anul 2010. Documentul poate fi găsit aici. Mulți au văzut, puțini au înțeles: în momentul în care CSAT își asumă această poziție, toate structurile de siguranță ale statului încep să acționeze în respectiva direcție. Strâng informații, documentează dosare și le trimit în instanță. Pe fiecare buclă a lanțului corupției, după cum se va vedea mai jos.
O colecție impresionantă
Fără pretenția de a cuprinde totul, aș menționa câteva cazuri, alături de cel de la Spitalul de Arși:
– RoPharma: societatea vira, potrivit procurorilor, în contul mănăstirii Sfintei Cruci bani drept sponsorizare iar maica stareţă, care avea drept de semnătură, îi vira mai departe spre conturile celor 17 angajaţi. Detalii aici.
– Vasile Astărăstoaie, care nu are venituri lunare de 20.000 euro, dar s-a angajat pe el însuși, intrând în vizorul ANI și DNA pentru conflict de interese.
– Dona și rețetele falsificate pentru Aloxi, cu ramificații către vârful Institutului Oncologic București. Similar, rețetele falsificate la Institutul Paulescu.
– “Bagdasar-Arseni” și achizițiile supraevaluate de materiale. Printre firmele vizate se află și distribuitorul autorizat Philips în România.
– Irinel Popescu și Curtea de Conturi. Deși profesorul neagă Raportul, DNA s-a sesizat în anul 2012.
– Paul Botez și caietul cu bani de la pacienții operați (suma totală, aproape un milion de euro).
– Bayer și Sintofarm, amendate de Consiliul Concurenței
Ce urmează?
Pe termen scurt, un control la 77 de spitale, efectuat de Ministerul Sănătății. În mod normal, conform unor surse convergente din domeniu, niciunul dintre aceste spitale nu poate fi în regulă în privința internărilor și a raportărilor către Casa de Asigurări de Sănătate. Vom afla sau nu asta, în urma controlului? Va fi o acțiune de cosmetizare sau se va continua curățenia de primăvară?
