Pages Menu
TwitterRssFacebook
Blog Marius Geanta
Categories Menu

7 May 2014

Suntem datori vânduți și spitalelor din Europa

Suntem datori vânduți și spitalelor din Europa

 

Casa Națională de Asigurări de Sănătate are o datorie de aproape 200 milioane euro către diverse spitale din Uniunea Europeană, în special din Austria și Germania.

Suma reprezintă contravaloarea serviciilor medicale de care au beneficiat cetățenii români în respectivele State Membre și care, conform legilor în vigoare la nivel comunitar, trebuie decontată de statul român.

Vorbim despre 4% din bugetul CNAS, iar dinamica este spectaculoasă: în fiecare an, se adaugă cel puțin alte 60 milioane de euro! Ne îngropăm în datorii și în lamentări, de la cel mai înalt nivel. “Trebuie să echilibrăm și noi balanța”, spunea ieri, la o întâlnire publică, domnul Țibichi, șeful CNAS.

Sindromul acut al aventurii

Trebuie, dar cum? Aducând, la rândul nostru, pacienți din alte State Membre UE, la tratament în România. Demers deloc simplu, având în vedere brand-ul prăfuit de țară al României și imaginea catastrofală a medicinei românești. Ce pacient din Vest ar avea curajul să vină, acum, pentru un transplant hepatic, de exemplu, în România?

Exact. Un străin ar veni la noi pentru tratament doar dacă ar suferi de sindromul acut al aventurii. Doar că pentru asta nu știu să existe vreun tratament, compensat sau nu.

Industria medicală în alb

Chestiunea a devenit foarte serioasă și, ca în atâtea cazuri, puteam să o prevenim. Aveam oamenii, ideile și modelele pentru a face din turismul medical o adevărată “industrie medicală în alb”.

Sintagma îi aparține profesorului Ioan Pop de Popa, fondatorul școlii românești de chirurgie cardio-vasculară. Din postura de senator, pe 6 aprilie 2004, profesorul Pop de Popa susținea o declarație politică pe care a denumit-o “Industria medicală în alb – o sursă de valută”. La acel moment, România se afla în plin proces de negociere a aderării la Uniunea Europeană, iar orice idee care putea să protejeze pacienții, medicii și sistemul sanitar ar fi trebuit să aibă rezonanță.

Momentul care explică totul

Arhiva electronică a Senatului României redă integral declarația profesorului Ioan Pop de Popa, marcând în același timp și reacțiile colegilor senatori. Am extras un pasaj, pentru exemplificarea înțelegerii fenomenului medical de către politicienii români:

Domnul Ioan Pop de Popa:

……..Este cunoscută experienţa unor ţări avansate cum ar fi Statele Unite ale Americii, Franţa, Italia, Germania, Austria, Anglia, Israel etc. care au încasări valutare din prestaţii medicale comparabile cu marile industrii. România dispune de capacităţi, cadre de specialitate competitive, subliniez acest lucru, centre de excelenţă şi medicină de vârf, centre de recuperare, factori balneo-climaterici care, în condiţiile unor activităţi concertate, ar putea aduce venituri mari în valută. Pacienţii străini nu sunt cu nimic diferiţi ca patologie faţă de noi. Cred că acum este momentul pentru asumarea responsabilităţii prin acest proiect……..

(Discuţii în sală.)

Personal, în trecut, am practicat…

Este cam gălăgie. (Se adresează domnului preşedinte de şedinţă). 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă (președintele de ședință): 

Stimaţi colegi, vă rog să faceţi linişte în sală şi să-l ascultăm pe domnul senator. 

Domnul Ioan Pop de Popa:

Personal, în trecut, am practicat sistemul în chirurgia cardiacă, operând pacienţi din multe ţări şi etnii, benefic şi mult apreciată la vremea respectivă.

Pentru a exemplifica rentabilitatea, vă dau următoarele date privind plata acestor intervenţii în avans. O operaţie pe cord deschis în străinătate costă un bolnav între 30.000 şi 40.000 euro. La noi în ţară, se fac circa 60 de operaţii pe cord deschis pe săptămână. Un transplant cardiac se situează între 100.000 şi 150.000 euro. Un transplant hepatic – 80.000 euro sau 100.000 dolari în Statele Unite ale Americii, unul renal – 35.000 euro, iar în Europa – 45.000 euro.

(Discuţii în sală.) 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimaţi colegi, stimaţi colegi, vă invit să faceţi linişte în sală. Vă rog !

 

Ideile care nu expiră niciodată

Fabrica de zgomote din Senat a performat și în acea toamnă a anului 2004, fără niciun rateu. Profesorul a revenit în bancă, apoi a ieșit din lumea politică. Între timp, România este membru al Uniunii Europene, 18.000 de medici au plecat din țară, iar pacienții le iau urma.

Rămân aici un buget al sănătății din ce în ce mai mic și mai îndatorat, și un om mai tânăr decât toți responsabilii din sănătate, care, pe un iPad de ultimă generație, începe lucrul la o nouă scrisoare prin care propune ideea “industriei medicale în alb”. Profesorul Ioan Pop de Popa, ca și mine, este convins că ideile bune nu au termen de garanție. 

Ioan Pop de Popa

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *