Stă în puterea noastră să ajutăm la refacerea clădirii arse de la Centrul Medical “Cristian Șerban” din Buziaș

 

Cu un an și jumătate în urmă, am petrecut Ziua Mondială a Diabetului în mijlocul pacienților, a familiilor și a medicilor de la Centrul Medical “Cristian Șerban” din Buziaș. Am scris atunci un material, apărut în revista Hipocrate din noiembrie 2010, pe care îl reiau acum, ca argument pentru a vă îndemna să contribuim, fiecare după puterea lui, la refacerea acestui loc al speranței, devastat parțial de un incendiu în urmă cu două zile.  Contul în care se pot face donații este: RO25 BRDE 360SV 0601 6153 600; BRD Buzias; pentru Fundatia Cristian Serban.

 

 

“Rouă sufletului” de Ziua Mondială de Diabetului

Copiii de la Centrul Medical Clinic de Evaluare şi Recuperare pentru Copii şi Adolescenţi “Cristian Şerban” din Buziaş au înlocuit pentru o zi suferinţa cu bucuria.

 

Şi, mai mult, au transmis bucuria către familii, prieteni şi, cazul nostru, vizitatori ocazionali ai acelei duminici de 14 noiembrie, dată fixată în calendarul evenimentelor medicale mondiale drept Ziua Mondială a Diabetului. 

 

Am aflat, cu acest prilej, la Buziaş, o frumoasă poveste despre viaţă. 

 

Despre bucuria de a trăi dincolo de orarul fix al testării glicemiei, al ajustării dozei de insulină, al prezenţei în proximitate a cadrelor medicale, şi mai puţin a familiei. De fapt, ce spun eu? Medicii, asistentele medicale, infirmierele şi celelalte persoane din stafful centrului de la Buziaş au devenit în timp componente esenţiale ale familiilor tinerilor atinşi de diabet zaharat, hemofilie şi alte boli care presupun recuperarea medicală. 

 

În timp, la Buziaş, o idee generoasă a dat naştere nu numai unui loc în care asistenţa medicală se face, cu eforturi considerabile, la un nivel înalt. Ci implicarea profesorilor Margit şi Viorel Şerban a dus la formarea unei mari comunităţi a speranţei. 

 

Marea familie de la Buziaş a găsit un mijloc excepţional de luptă cu destinul, concepând de Ziua Mondială a Diabetului un spectacol unic, în care talentul s-a împletit cu dorinţa simplă de a fi doar parte din serbarea populară, în care emoţia nu s-a oprit în microfon, ci a trecut mai departe, în difuzoarele, inimile şi sufletele celor prezenţi, şi în care s-a adus un omagiu nu numai ideii de cântec, joc şi poezie, ci folclorului românesc. 

 

Suntem suferinzi, dar înainte de asta suntem români, păreau a spune tinerii împărţiţi convenţional în două tabere. A fetelor şi a flăcăilor, a căror aparentă opoziţie avea să se termine într-o comuniune care, de milenii, dă sens universului. 

 

 

Mai multe imagini în contul de Facebook 4P.