Revista Hipocrate împlinește primii 7 ani. De acasă, din spital, din istorie
Este momentul să ne amintim propriile cuvinte și câteva imagini de arhivă, tipărite în aprilie 2006.
Aprilie 2006: în biroul domnului academician Constantin Bălăceanu Stolnici
“O revistă, și cu atât mai mult o publicație pentru medici, nu se poate izola într-un turn de fildeș din care să privească rece și impersonal spre cititori. În fiecare zi, vom fi alături de dumneavoastră chiar în locul în care profesați. Vom veni în spitale, în cabinete, în clinici, vom asista la rapoartele de gardă și vom deschide paginile revistei pentru dumneavoastră. Vom fi atenți la sugestii, vom accepta criticile și ne vom simți bine atunci când inițiativele noastre vor găsi aprecierea dumneavoastră” (din prima ediție a revistei Hipocrate, aprilie 2006)
Primul editorial din istoria publicației, inspirat de un articol de mulțumire scris de Tudor Octavian la adresa medicilor, care fusese multiplicat la xerox și postat pe ușile Spitalului Municipal:
Uşa de pe unul din holurile Spitalului Municipal tocmai ce fusese vopsită. Acel alb…. În anii 90, poate vă amintiţi, era un eveniment care trebuia deopotrivă lăudat şi respectat. Nicidecum jignit printr-o ataşare a unei foi, format A4, care la desprindere sigur ar fi luat cu ea nu doar adezivul, ci şi vopseaua. Privită de aproape, bucata de hârtie părăsea banalul aparent, adulmecând notorietatea spontană. Nu exista medic, primar, specialist sau rezident, ori, cazul meu, student, care să nu petreacă măcar 5 minute în faţa acelei uşi, căutând febril un loc cu o vizibilitate cât mai bună. Citeai, reciteai şi te gândeai spontan că decizia de a urma medicina este una corectă, împotriva aparenţelor, simţeai că există pe lumea asta şi oameni care, ca şi în cazul vopselei proaspăt uscate de pe uşă, te laudă şi te respectă.
Omul acela răspunde astăzi, ca şi în 1998, la numele Tudor Octavian. Nu mai scrie la ziarul „Naţional”, ca atunci, dar probabil şi acum sunt destui medici care-i citesc editorialele şi cărţile şi care, la fel ca acum 8 ani, fotocopiază textele sale şi le lipesc pe uşa salonului. Tudor Octavian a devenit între timp un pacient profesionist, legăturile sale cu lumea medicală s-au multiplicat şi au crescut în intensitate, a descoperit esenţa acelui alb al halatului de medic. Simpatia, respectul şi recunoştinţa pentru dumneavoastră s-au păstrat însă intacte, după cum puteţi afla, chiar de la sursă, în acest prim număr al revistei Hipocrate. Şi, veţi vedea, Tudor Octavian nu este singurul intelectual român care simte nevoia să vă vorbească direct, poate şi de pe uşa spitalului, dar mai ales din aceste pagini.
Încă de la Hipocrate din Cos, medicii s-au revendicat din zona elitelor societăţii. Munca de medic, prin excelenţă, presupune un efort de documentare, învăţare, gândire, concentrare, rezistenţă fizică şi psihică, adică atributele oricărei activităţi de vârf. De aici pleacă şi demersul nostru publicistic. De la nevoile concrete ale dumneavoastră, de la dorinţele şi aşteptările pe care le aveţi în activitatea profesională, ştiinţifică, socială. Hipocrate nu este numai cel mai cunoscut medic al umanităţii, ci, de acum, şi numele unei reviste-fenomen pe piaţa publicaţiilor pentru medici. Aveţi un copiator prin apropiere?
