PREMIERĂ. Studiu InoMed-IMAS despre relația românilor cu diabetul zaharat. Când educația poate face diferența
România plătește, în domeniul controlului diabetului, factura prea mare a educației insuficiente. O bună înțelegere a diabetului și a importanței schimbării stilului de viață înainte, dar mai ales după diagnosticarea bolii, poate să aducă beneficii medicale, dar și financiare, atât la nivelul fiecărui individ, dar și la nivelul societății, în ansamblu.
Mai mult ca în orice altă boală, educația, nu tratamentul medicamentos, poate face diferența pentru omnul bolnav cu diabet.
Prima cercetare sociologică privind diabetul și românii, reprezentativă la nivel național (studiul “Percepții și atitudini cu privire la prevenirea, diagnosticarea și tratarea diabetului” realizat de către IMAS la solicitarea Centrului pentru Inovație în Medicină (InoMed), în parteneriat cu Novo Nordisk), indică un nivel scăzut de conștientizare asupra bolii și a riscului asociat diabetului, atât la nivelul populației generale, cât și la nivelul pacienților diagnosticați cu această boală, în condițiile în care 10,6% dintre români suferă de diabet și 30% din cei intervievați au în familie un bolnav de diabet.
În ultimii 10 ani, conform datelor CNAS, bugetul alocat diabetului zaharat a crescut de 6 ori, în condițiile unei dublări a numărului de pacienți aflați în tratament. Statul român investește sume din ce în ce mai mari pentru tratamentul diabetului, dar măsurile luate nu sunt în măsură să asigure un control optim asupra bolii. Nici medical, nici economic, nici social.
11,6% dintre pacienții diagnosticați cu diabet au fost internați cel puțin o dată în ultimul an pentru complicații cauzate de această boală, indică studiul InoMed-IMAS. Raportat la un număr de 875.370 de persoane cu diabet diagnosticat (conform datelor publicate de Federația Asociațiilor Diabeticilor din România), vorbim despre un număr estimativ de peste 100.000 de pacienți internați în spital ca urmare a complicațiilor.
Aproape 40% dintre bolnavii de diabet cuprinși în studiu spun că au fost diagnosticați de către un medic ca având probleme cu vederea, iar 37,5% au fost diagnosticați cu probleme cardiace. În topul celorlalte complicații apărute la pacienții români cu diabet se numără neuropatiile (36,6%) și problemele renale (18%).
Cu toate acestea, în ultimul an, conform studiului InoMed-IMAS, 71,6% dintre pacienții cu diabet nu au mers deloc la neurolog, 46,8% nu au mers la cardiolog, iar 45,2% nu au mers la oftalmolog.
Aproximativ 20% dintre pacienții cu diabet nu au fost nici măcar la diabetolog în decursul ultimului an.
Complicațiile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces și dizabilități în rândul persoanelor cu diabet: 50% dintre diabetici mor din cauza unor afecțiuni cardiovasculare, dar jumătate dintre diabeticii români declară că nu au fost la un cardiolog în ultimele 12 luni.
Dacă discutăm despre schimbarea stilului de viață după primirea diagnosticului de diabet zaharat, doar 63% din totalul celor care au fost diagnosticaţi cu diabet declară că țin dietă și un procent mult mai mic, 56,7%, declară că fac exerciții fizice.
O mare parte dintre pacienții cu diabet se confruntă deja cu cel puțin o complicație în momentul diagnosticării, complicațiile generând mai departe dizabilități, o calitate redusă a vieții și chiar moartea prematură. În România, aspect particular în Europa, uneori primul semn de prezentare la spital a unui pacient cu diabet este pentru realizarea amputației piciorului (bolnavii cu diabet au risc de amputație de 25 de ori mai mare decât o persoană care nu are diabet).
Complicațiile diabetului au și un impact semnificativ asupra bugetelor de sănătate. Tratamentul spitalicesc al complicațiilor diabetului reprezintă cel mai mare procent din cheltuielile sistemelor de sănătate pentru persoanele cu diabet. Costul total estimat al diabetului reprezintă aproximativ 11,6% din totalul costurilor pentru sănătate la nivel global. În România, vor fi demarate în perioada următoare primele studii despre impactul economic al diabetului și al complicațiilor sale.
Disponibilitatea pacienților români de a preveni și ulterior controla complicațiile prin respectarea unei diete stricte, un regim de viață activ, inclusiv prin prezentarea la medic, este destul de redusă, pe fondul unei slabe conștientizări a importanței controlului diabetului și complicațiilor acestuia.
Dar povara nu trebuie lasată exclusiv pe umerii pacienților. Până în urmă cu 15 ani, programul național de diabet zaharat își merita numele, pentru că nu era doar un program care asigura exclusiv tratamentul (cum se întâmplă în acest moment), ci avea componente dedicate educației, training-ului, screening-ului cazurilor la risc, dar și al complicațiilor, dar și monitorizării extinse pe parcursul tratamentului.
Dacă ne dorim să privim spre viitor cu încredere, trebuie să reluăm lecțiile bune ale trecutului, să ne adaptăm din mers la inovația momentului și să avem tot timpul în minte identificarea nevoii reale a pacientului cu diabet zaharat din România, care suferă deopotrivă, după cum spune studiul InoMed-IMAS, atât de diabet, cât și de necunoaștere.
————————-
* Studiul a fost lansat de Ziua Mondială a Diabetului, la Reprezentanța Comisiei Europene / Spațiul public European, în prezența doamnei Conf. Dr. Diana Loreta Păun, consiler de stat, Departamentul de Sănătate Publică, Administrația Prezidențială, a Excelenței Sale domnul Karsten Vagn Nielsen, ambasadorul Danemarcei în România, precum și a reprezențanților mediului profesional, ai CNAS, ai pacienților cu diabet și mediului privat din România.
