O întâlnire astrală cu Dumitru Prunariu. Mă gândesc să fiu o mitocondrie. Sau mi-ar sta mai bine ca aparat Golgi?

Una dintre întâlnirile astrale, în cel mai autentic sens al cuvântului: vineri seara, timp de două ore, la Novartis Oncology Summit 2012, am avut privilegiul de a-l cunoaște, vedea, asculta și simți pe Dumitru Prunariu.

 

 

 

Dumitru Prunariu este cel de-al 103-lea om din istorie care a plecat în spațiu, unde a petrecut ceva mai bine de o săptămână, în luna mai 1981. Suficient pentru a aduce, în fața medicilor oncologi, un alt mod de raportare la viață. Un speech extraordinar despre bucuria nașterii și iminența amenințării, despre modul în care percepem universul și despre locul în care ar trebui să ne plasăm, prin raportare la o dimensiune pe care nici cu gândul nu o putem cuprinde.

 

Nici telescopul Hubble, cel mai performant din istorie, nu a putut cuprinde până acum, într-o singură imagine – și probabil nu o va putea face niciodată – întreg universul. Dar a reușit , secvențial, să ne introducă într-o lume pe cât de fascinantă, pe atât de aparent cunoscută nouă, celor din lumea medicală. Pe cuvânt, mai văzusem asta! Și nu doar o singură dată, și nu la Teleenciclopedia.

 

Priviți imaginea de mai jos, care reprezintă polul sudic al Lunii:

 

 

 

Și, apoi, imaginea aceasta, obținută prin microscopie electronică, reprezentând o celulă din plămâni, la granița dintre normalitate și malignitate:

 

Fabuloasă asemănare!

La urma urmei, totul este doar o chestiune de percepție, nicidecum de orientare a telescopului, a microscopului sau a oricărui alt dispozitiv de cercetare.

Că privește spre imensitatea macrocosmosului sau spre lumea intracelulală, microcosmosul, se obține aceeași imagine. De parcă universul ar urma aceeași dispoziție, dinamică și compoziție, de la nivelul infinitezimal al moleculelor la spațiile galaxiilor, de neimaginat cu mintea umană. 

Poate fi inconfortabil, dar cam așa stau lucrurile: la scara spațiului și a timpului, nu suntem altceva decât niște biete organite intracelulare. Dar dacă ar fi să îmi aleg, cred că mi-ar placea să fiu o mitocondrie.