Ediția Hipocrate din luna august 2012. Un pas mic pentru medicină, un pas uriaș pentru cardiologie în direcția medicinei personalizate.

 

Domeniul care a pierdut pariul cu timpul.

Vorbim despre cardiologie și, desigur, o facem la modul relativ. Comparativ cu oncologia, de exemplu, unde cercetarea medicală este atât de avansată, încât suntem nevoiți să dedicăm mai multe ediții, începând cu luna septembrie, pentru a acoperi întreg spectrul inovației, care tinde să modifice radical un domeniu complicat, vecin cu deziluzia și lipsa de speranță.

Metaforic, în cardiologie s-a gândit și s-a acționat cu inima, nu cu mintea. Cardiologia s-a aflat în centrul atenției în ultimele două decenii, care au marcat lansarea mai multor terapii care au promis enorm, dar care nu au confirmat pe deplin, tocmai pentru că plecau de la un principiu invalidat de trecerea timpului: “one size fits all”. Etapa blockbusterelor, a medicamentelor care erau declarativ eficiente și sigure independent de sex, de greutate, de vârstă sau de condițiile patogenice asociate, este pe sfârșite.

Revelația din mijlocul verii.

Aveam informații în această privință, dar lucrurile au devenit certe în acestă vară, când am avut privilegiul de a-l cunoaște pe unul dintre liderii europeni în domeniul cercetării în cardiologie. Neafiliat industriei farmaceutice, profesorul Harald Schmidt, de la Universitatea din Maastricht, nu are vocea deloc tremurândă, ba dimpotrivă, când afirmă că “pentru a preîntâmpina apariția unei complicații a hipertensiunii arteriale este nevoie să tratăm 700 de pacienți, conform datelor actuale”. Un exces evident, despre care puțini se pronunță în condițiile unei inflații de medicamente, originale și generice, care promit să-i ajute pe bolnavii cu hipertensiune arterială. Dar nu numai că, în 699 de cazuri din 700, nu îi ajută în prevenirea complicațiilor, dar încarcă pacientul respectiv cu povara efectelor adverse.

O singură cale posibilă: spre personalizarea tratamentului

Are cuvântul tot profesorul Harald Schmidt: “Problema noastră, acum, este cum îl identificăm pe acel bolnav dintre cei 700 care beneficiază în mod real de pe urma tratamentului antihipertensiv. Ce biomarkeri putem folosi pentru a acționa țintit, eficient și sigur? Din pacate, niciunul, la acest moment”. Cu alte cuvinte, pentru încă o bună perioadă de timp, tratamentul hipertensiunii arteriale, chiar dacă se face conform ghidurilor AHA, ESC sau SRC, este încărcat de un important grad de empirism. Calea până la o terapie personalizată a hipertensiunii arteriale este încă foarte lungă, iar despre asta vom mai vorbi. Dacă sunteți cardiolog, aveți un dram de onoare profesională, priviți-vă în ochi pacientul, atunci când îi prescrieți un tratament împotriva HTA și nu-i vindeți iluzii: este mai bun decât nimic, dar departe de ideal.

O idee mai importantă decât un personaj.

V-am obișnuit ca edițiile de fiecare lună ale revistei Hipocrate să aibă pe copertă un personaj reprezentativ al lumii medicale contemporane. Facem o excepție de această dată și lăsăm locul unei idei revoluționare: tratamentul personalizat cu clopidogrel, despre care puteți citi în Raportul de Gardă. Este mai mult decât o știre, este aproape o revoluție. Odată cu noile date despre clopidogrel, asistăm la o schimbare majoră de paradigmă în terapia antiplachetară, așa cum informații recente despre warfarină tind să ducă în aceeași direcție. Se deschide astfel ușă spre viitor într-un domeniu anchilozat în practici care au vagi legături cu primul principiu hipocratic: înainte de a face bine, să te asiguri că nu faci rău.