Hemofilia: trăind și murind în România*
Clasamentul celor mai căutate cuvinte pe Google în anul 2013 plasează termenul “hemofilie” pe poziția a treia, după “făinoșag” și “aflatoxină”. Nota bene: în România, unde numărul pacienților cu această boală este de numai câteva mii de persoane.
De unde acest interes? Din faptul că hemofilia, de ani buni, se încăpățânează să rămână în spațiul public, în conștiința oamenilor, generând întrebări și dezbateri.
O efervescență care se întrerupe brusc și inexplicabil la granița cu autoritățile române. Tăcerea este arma pe care au ales s-o folosească și de această dată, de la ministrul sănătății la șefii comisiilor de sănătate din Parlament, deși au confirmat că vor adresa câteva cuvinte pacienților cu hemofilie.
Dar, la urma urmei, ce ar avea de spus? Că au semnat un protocol care va rămâne, foarte probabil, doar o foaie de hârtie în arhiva suferinței unei categorii de oameni care are doar ghinionul de a trăi și de a muri în România.
* Editorial apărut în ediția specială a revistei Hipocrate, distribuită în Parlamentul European, la dezbaterea găzduită joi, 20 februarie 2014, de europarlamentarul Petru Luhan.
