Emoție de primăvară într-o seară memorabilă. Alături de doamna și domnul Pop de Popa

În apartamentul din apropierea Pieței 1 Mai din București, timpul se scurge parcă altfel. Nu doar ca viteză, ci și ca valoare adaugată. Oamenii dau valoare locului, se știe. Dar când vorbim despre soții Pop de Popa, inevitabil percepem tezaurul pe care-l adaugă clipelor. Cu prezența, cu gândul sau cu vorba.

Au vârsta la care ar putea să-mi fie bunici, dar un suflet adesea mai tânăr decât îl simt pe al meu. Profesorul Ioan Pop de Popa nu este nici pe departe proiecția peste timp a bărbatului tânăr, frumos și inovator, care revoluționa chirurgia cardio-vasculară de la noi. Ci a rămas același personaj puternic, implicat, vizionar. Doar aparent în umbră se află doamna profesor Doina Pop de Popa, medic oftalmolog, a cărei notorietate publică este mai mică doar pentru că și-a însoțit destinul cu cel al profesorului.

Deși intervine rar în discuție, degajă forța specifică a femeii care a înțeles întotdeauna că expresia puterii sale se poate remarca atât direct, cât mai ales indirect, prin bărbatul aflat alături de atâtea decenii. 

Doi oameni care cu fiecare zi întineresc frumos, împreună, cum tot mai rar ne este dat să vedem, într-un peisaj social, medical, uman, pe care îl deslușesc perfect, dar le este din ce în ce mai greu să-l accepte. Îi văzusem ultima oară împreună acum un an și ceva, la Nobel în România 2010, fascinați de prezentarea profesorului Harald zur Hausen. I-am regăsit acum având pe masa din camera de zi ediția din februarie “Hipocrate”, alături de câteva idei generate de articolul principal, despre ITFoM.

Profesorul Ioan Pop de Popa este parte a istoriei vii a medicinei românești prin faptul că a realizat prima operație pe cord deschis din România, dar și prin cele 30 de brevete de invenții în domeniul medical, care nu au rămas simple experimente de laborator, ci au schimbat în mod real viața pacienților.

Profesorul este un om aflat la mare distanță înaintea timpului său. În timp ce peste 99% dintre oameni fac eforturi în a performa în sistemele gândite de alții, iar cei mai mulți eșuează chiar în acest demers, oameni precum Ioan Pop de Popa fac parte din minoritatea care produce arhitectura lumii în care noi trăim. Ei fac lumea să evolueze, tocmai pentru că au puterea să gândească diferit. Am încă o dovadă, pe care o vom publica în curând.

Îmi propun să mă întorc cât de curând la soții Pop de Popa. Pentru inspirație, pentru poveste și pentru minunatul gust al merelor coapte la cuptor, pe care doamna a presărat scorțișoară, “un ingredient care te vindecă de toate”. Trupește și sufletește.