Pages Menu
Blog Marius Geanta
Categories Menu

17 Jan 2016

Disecția planului sectorial al Ministerului Sănătății pentru anul 2016

Disecția planului sectorial al Ministerului Sănătății pentru anul 2016

 

Guvernul a publicat planul sectorial pentru sănătate în anul 2016. Documentul poate fi parcurs integral aici, în timp ce prima impresie am exprimat-o aici. Acum, câteva explicații.

Pe fond, planul sectorial nu se bazează pe o viziune

Avem de-a face cu exprimarea unor obiective globale care se prezintă de fapt drept o sumă de inițative corecte (“mama și copilul”), interese personale (saloanele pentru pacienții critici și post-critici), populisme greu de înțeles (rețeaua pentru marii arși), la care se adaugă câteva idei aparent bune, dar exprimate incomplet (programul de oncologie pediatrică) sau puse în practică până acum într-un mod profund greșit (contractele cost-volum pentru medicamente, în forma actuală).

Citind și recitind planul sectorial, nu-mi pot reprima senzația de încropeală, de document întocmit nu pornind de la realitatea complexă a sistemului (dacă nu este atât de ușor de cunoscut, poate că ar fi fost cinstit ca unicul punct al planului să fie un audit!), ci probabil de la ideile exprimate, conform interesului individual, de fiecare om care inra pe ușa încăperii în care a fost redactat.

Planul sectorial nu este un document proactiv, ci mai degrabă unul reactiv sau băltind; nici nu este un document îndreptat spre viitor, vizionar, curajos; nici fundamentat de grija pentru cetățean și nici măcar de grija pentru personalul medical. 

Trebuie să fim cu toții conștienți că un plan sectorial trebuie să iasă din unghiul îngust al abordărilor individuale (de tipul: să facem radioterapie, dar nu ne interesează chimioterapia sau terapiile țintite), propunând o viziune comprehensivă, acoperitoare pe termen lung, cu bugetare clară, sisteme performante de control și audit, și indicatori de performanță.

Sunt cel puțin 4 capitole mari care lipsesc din strategie: managementul modern al bolilor cronice, planul național pentru cancer, politica medicamentului, managementul resurselor umane.

Managemenul modern al bolilor cronice

Bolile cronice (cancerul, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, fibrilația atrială, ateroscleroza, bolile reumatologice, BPOC, hipertrofia benignă de prostată și altele) reprezintă principala cauză de morbiditate și mortalitate în România. Sunt milioane de români care trăiesc având cel puțin una dintre aceste boli (regula este ca, peste vârsta de 60 de ani, să co-existe măcar 3 suferințe de acest tip la un bolnav), iar pentru aceștia trebuie găsite soluții adecvate pentru a-și ține boala sub control, fără a aglomera inutil cabinetul medicului de familie sau saloanele spitalelor. Tratamentele actuale au capacitatea de a prelungi supraviețuirea și de a crește calitatea vieții în cele mai multe boli cronice, permițând oamenilor să-și desfășoare activitățile curente fără mari limitări.

La noi, regula este ca pacienții cronici să se prezinte la medic (de multe ori chiar la spital, la camera de gardă) chiar și atunci când nu au nevoie, pentru că pur și simplu nu sunt informați și educați ca să știe că se poate și altfel. O bună aderență la tratament (în sine, acesta trebuie să reprezinte un obiectiv pentru sistem!) și o monitorizare prin noile dispozitive medicale a parametrilor în mediul pacientului (acasă, pe stradă, la serviciu) sunt în măsură să scadă presiunea exercitată de acești pacienți pe corpul medical. Implicit, ar duce la scăderea costurilor în sistem și, foarte important, ar elibera din timpul medicilor, dându-le posibilitatea de a se concentra pe cazurile cu adevărat grave.

Veți spune că este un scenariu SF, că România este o țară săracă, pacienții nu sunt educați, iar medicii nu sunt prieteni cu tehnologia atât de mult pe cât ne-am dori, pentru a putea implementa un astfel de sistem. Dar chiar trebuie să ajungem în colaps, să constatăm că nu ne ajung banii pentru pacienții cronici, pentru a ne da seama că trebuie să gândim diferit pentru a obține rezultate mai bune? Pentru a le cere decidenților să aibă viziune?

Apropo: nu este ciudat ca, în condițiile în care bolile cronice sunt principala cauză de mortalitate în România, noi să continuăm a fi preocupați atât de mult de medicina de urgență?

Unde este planul național pentru cancer?

Laudabil efortul de a porni sub-programul pentru oncologia pediatrică, la fel și ideea cu achiziția unor aparate de radioterapie și intenția de a introduce noi medicamente oncologice pe lista compensatelor. Numai că nu se va schimba nimic esențial pentru pacientul cu cancer din România și mai jos explic de ce.

Oncologia momentului, pe plan mondial, se află la intersecția câtorva trenduri, de care decidenții noștri par a fi complet străini: creșterea numărului de cazuri noi, creșterea prevalenței (pe fondul creșterii supraviețuirii), creșterea exponențială a medicamentelor noi (338 medicamente biologice pentru cancer se află în diverse faze de dezvoltare la nivel mondial), dezvoltarea exponențială a testelor genetice folosite în oncologie (marcând zorii medicinei personalizate în tratamentul cancerului), la care se adaugă creșterea costurilor (în special, în relație cu noile tehnologii). Să nu uit: oncologia modernă a anului 2016 nu poate exista în afara registrelor, în afara dovezilor generate de experiența în viața reală.

La noi, un pacient cu cancer este condamnat cu adevărat nu ca urmare a diagnosticului (multe forme de cancer, chiar avansat, sunt practic boli cronice, fără o letalitate imediată), ci ca urmare a lipsei de predictibilitate și de trasabilitate la nivelul sistemului, la care se adaugă rata scăzută de adopție a noutăților diagnostice și terapeutice. În mod evident, un pacient oncologic dintr-un oraș mic al României nu are parte de aceeași șansă terapeutică pe care o are un pacient care ajunge într-un centru universitar, după cum un pacient de la noi nu poate beneficia de aceleași condiții cu unul dintr-un stat UE aflat la vest de noi.

Și asta se întâmplă pentru că nu avem o gândire unitară, vizionară, nu avem un plan național de cancer care să acopere întreg spectrul, de la prevenție, screening și depistare precoce, până la îngrijirile paliative și accesul timpuriu la studii clinice cu noi molecule, trecând prin folosirea noilor tehnologii genomice, mizând pe campanii educaționale adevărate și luând în calcul în timp real inovațiile care trec proba medicinei bazate pe dovezi.

Și nu, negocierea unui contract cost-volum pentru un medicament oncologic nu ține loc de viziune; este doar un instrument financiar, de negociere, nu unul care poate să aducă fundamental plusvaloare medicală pentru bolnavul de cancer.

Învățăm și noi să ne purtăm cu medicamentele?

În planul sectorial, se scrie ceva despre contractele cost-volum și cost-volum-rezultat pentru introducerea de noi tratamente. Dacă atât înțeleg actualii guvernanți din problema medicamentului în România, este grav și periculos pentru viitorul nostru, al tuturor. Tema medicamentelor (înțelegând, printre altele, stabilirea prețurilor, compensarea noilor terapii și taxa clawback) reprezintă adevăratul cartof fierbinte din mâna actualei guvernări, fie că sunt conștienți sau nu de acest aspect.

Populismul fostului ministru, care a anunțat scăderea prețurilor la medicamente, se decontează direct prin starea de sănătate a pacienților, care la sfârșitul anului trecut au avut mari probleme în a-și găsi tratamentele. Este cazul bolnavilor de cancer, al celor cu diabet, boala Alzheimer, Parkinson sau suferințe cardio-vasculare. Fenomenul exportului paralel, determinat de stabilirea de facto a unui preț al medicamentului sub minimul european, va exploda în următoarele luni, în contextul în care Ministerul nu a mai actualizat, la începutul lunii ianuarie, nici lista medicamentelor al căror comerț intracomunitar este interzis.

Un alt eșec este reprezentat de negocierea contractelor cost-volum pentru medicamentele oncologice. În ciuda propagandei, doar trei medicamente oncologice au intrat de fapt pe lista compensatelor în anul 2015! Da, exact! Doar 3! De ce ne-am aștepta la mai mult în acest an, chiar dacă la nivelul UE au fost aprobate anul trecut 14 medicamente complet noi împotriva unor forme de cancer? În plus, în afara oncologiei și a hepatitei C, mai sunt și alte domenii în care au apărut medicamente inovatoare (anticorpii monoclonali pentru tratamentul hipercolesteroelemiei familiale), dar nu se face nicio referire în planul sectorial!

Hepatita C: un plan complex, nu doar tratament

Planul sectorial vorbește despre 400 milioane de lei care ar urma să fie folosiți pentru tratamentul interferon-free al pacienților cu hepatita C, în anul 2016, prin extinderea tratamentului la cei cu fibroză F3. Nota bene: un rând mai sus, aceeași sumă este trecută și pentru realizarea contractelor cost-volum pentru cancer și hepatită. Care este adevărul?

În fine, dincolo de asta, rămâne întrebarea: se va folosi aceeași abordare de anul trecut? Adică modul de lucru care a făcut ca primul pacient să primească tratamentul interferon-free abia prin luna decembrie, după un an în care ni s-a spus că programul va demara “din data de întâi a lunii următoare”?

Trecând discuția într-un alt plan, ca și în cazul cancerului, avem nevoie de un plan național pentru hepatita C; un plan multianual, care să abordeze tema hepatitei C de la prevenție (pe lângă campaniile educaționale, în mâna decidenților stau câteva măsuri legislative care pot duce rapid la scăderea incidenței – vezi cazurile saloanelor de cosmetică) la screening, diagnostic și tratament modern.

Insist pe screening, pentru că acesta poate fi cel mai puternic instrument aflat în mâna statului și singura cale prin care programul pentru hepatita C poate avea succes cu adevărat. Experiența tratării pacienților cu forme avansate de hepatită C, de anul trecut, arată că statul român pur și simplu nu poate calcula cu precizie numărul pacienților. Implicit, nu se cunoaște măcar aproximativ necesarul de medicamente – neștiind volumul prognozat, evident că nu poți obține cel mai bun discount de volum din partea companiilor producătoare. De aceea, se impune un program de screening (al grupelor de risc, în primă fază), care poate fi câștigător și pentru pacienți (acces imediat la tratament modern), și pentru sistem (economii), și pentru industrie (predictibilitate).

În final, cu cine implementăm acest plan?

Cu medicii și celelate categorii de personal medical, logic. Dar unde se află profesioniștii din sănătate în planul sectorial al Ministerului? Exceptând referirea la reorganizarea rezidențiatului, nu există nicio măsură care să se refere la personalul medical și la provocările momentului: stoparea migrației, plățile informale, alte aspecte materiale, formarea profesională continuă, condițiile de lucru, raportul public/privat, sponsorizările etc. Nimic-nimic.

1 Comment

  1. Buna ziua.
    Domnule doctor,sunt mama unei fetite bolnave de epilepsie farmacorezistenta(adica,nu raspunde la nici un fel de medicatie),contactata in urma unui traumatism cranian,dar asa cum bine stiti epilepsia are multe forme de manifestare si cauzele acestei boli sunt diverse,ereditara,stres,traumatism cranian,etc…Si despre aceasta,nu se stie foarte multe depre ea.Sunt 200.000 de persoane inregistrate de OMS si se presupune a ma fi inca 300.000 de persoane neinregistrate,dar cel mai mult sunt revoltata de faptul ca nimeni nu vorbeste si nu este mediatizata boala de Epilepsie,despre cum apare,cum se manifesta,tratament si cei mai important despre cum poate un pacient sa fie vindecat ,cum se acorda prim-ajutor intr-un astfel de caz si desi boala are cod de derogare(adica bolnavul de epilepsie are dreptul la medicatie gratuita),acestia totusi platesc medicamentele antiepileptice,sume destul de mari ptr un bolnav si familia acestuia,avand in vedere faptul ca pe langa aceste medicamente,trebuie sa faca si investigatiile medicale de rigoare,analize si suplimente de vitamine,minerale,de care are nevoie lunar si care au preturi enorme.
    Va rog,d-le doctor Geanta,va roaga cu disperare in suflet ,o mama ,care se confrunta zilnic cu aceste probleme,faceti ceva ptr a mediatiza si aceasta boala,vorbiti despre aceasta boala,despre cum este afectat din punct de vedere social bolnavul,ca este scos din societate din cauza crizelor pe care nu le poate controla,ca este stigmatizat de societate,ca acesti oameni sunt vazuti si tratati,de parca ar fi bolnavi de ciuma si trebuie izolati.
    Cu deosebit respect,ptr profesia dvs,ptr eforturile dvs,va rog,macar dvs sa faceti auzita si vocea acestor bolnavi cu toate problemele ,daca cei din ministeru sanatatii ,cei in drept sa faca ceva,nu fac nimic si stau nepasatori.
    Adriana Gavrila.

Leave a Reply to Adriana Gavrila Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *