Despre Laurențiu Popescu, Robert Lefkowitz și noi
Cu două luni în urmă, profesorul Robert Lefkowitz, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 2012, îmi spunea, în interviul pentru ediția din luna noiembrie a revistei Hipocrate, despre piedicile incredibile pe care a trebuit să le depășească, în urmă cu 40 de ani, când a început să studieze receptorii cuplați cu proteina G. La acel moment, mai nimeni nu credea în existența acestor receptori, în afară de tânărul Lefkowitz, a cărui perseverență a schimbat modul în care se tratează acum majoritatea bolilor: jumătate dintre medicamentele pe care le folosim acum merg pe calea receptorilor cuplați cu proteina G.
Acum 3 ani, pe coperta revistei Hipocrate apărea academicianul Laurențiu Popescu, marcând unul dintre primele anunțuri publice referitoare la telocite, descoperirea fascinantă a sa și a echipei de la Institutul Victor Babeș. Am fost martor, în acest timp, al neîncrederii cu care anumite grupuri din medicină au primit rezultatele cercetărilor sale, dar și al tenacității cu care profesorul Popescu a continuat studiul telocitelor. Acum, în februarie 2013, telocitele sunt cercetate în sute de laboratoare din întreaga lume, printre care și prestigiosul centru de studiu al regenerării cardiace de la Harvard, condus de profesorul Piero Anversa.
Pe lângă apariția pe coperta Hipocrate și pe lista celor care au primit Medalia de Merit a Academiei Internaționale de Științe Cardiovasculare, profesorii Robert Lefkowitz și Laurențiu Popescu mai au ceva în comun. Un atribut pe care l-am testat pe propria persoană: capacitatea intrisecă de a inspira și de a te ghida.
Vineri, în sesiunea plenară de deschidere a Congresului Național de Boli Cronice Netransmisibile, academicianul Laurențiu Popescu a suprins și nu prea, vorbind despre apariția pe coperta revistei Hipocrate a lui Robert Lefkowitz. Onorant, ediția s-a regăsit în mapele participanților și în mâna dreaptă a academicianului Popescu, pe tot parcursul sesiunii și după aceea, marcând un moment deopotrivă emoționant și stimulant pentru mine. Am înțeles mesajul: suntem pe direcția potrivită, mergem în sensul corect și ne vom păstra orientarea în furtuna acestei clipe istorice.
