Ce am învățat de la academicianul Laurențiu Popescu

 

La despărțirea de academicianul Laurențiu Popescu, una dintre cele mai strălucite minți ale României ultimului veac, mi-am amintit un paragraf din interviul pe care l-am realizat cu dumnealui, în decembrie 2009, pentru revista Hipocrate. 

”Demult, o personalitate importantă de la Universitatea Oxford, care mi-a şi deschis calea spre o recunoaştere internaţională, mi-a spus: „Niciodată să nu te înconjuri de proşti. Cu cât te vei înconjura de oameni deştepţi, cu atât vei fi mai bun”. Nu am înţeles de ce în peisajul universitar şi de cercetare din Bucureşti, pe care eu îl cunosc, există teama faţă de noul venit, tânărul venit, teama de deşteptul tânăr. Nu există niciun precedent în care cineva foarte valoros să fi luat locul şefului său în ierarhia universitară sau ştiinţifică. Nu am înţeles de unde vine această teamă. Locul nu poate să ţi-l ia nimeni, doar eternitatea. Eu am încercat întotdeauna să pun în practică aceste două lucruri. Am căutat întotdeauna contacte cu oameni cât mai deştepţi şi mai ales tineri.”