Pages Menu
TwitterRssFacebook
Blog Marius Geanta
Categories Menu

27 Dec 2011

Aspectele majore ale medicinei contemporane pot fi regăsite în „Aforismele lui Hipocrate”.

Trebuie numai puţină răbdare şi acces la informaţie pentru a afla că, de fapt, nu noi, medicii secolelor 20 şi 21, am descoperit apa curată – dau cel puţin preocuparea pentru acest domeniu – ci subiectul l-a preocupat pe însuşi Hipocrate din Cos, părintele medicinei. Atât de intens, încât o mare partea din lucrarea sa, „Aerul, Apa şi Locurile”, după cum poate vă aşteptaţi chiar din titlu, este dedicată relaţiei particulare dintre utilizarea apei şi starea de sănătate a organismului uman. De la consumul per os la efectele benefice ale băilor termale şi la de la riscul pentru apariţia calculilor la posibilele probleme care apar la copiii care consumă apă impură, Hipocrate descrie o relaţie mai presus de concret între lichidul vital şi entităţile compuse majoritar din acesta. Lectura acestor pasaje face, pe alocuri, cât un curs din curicula de sănătate publică.

Despre sănătatea publică din România trebuie să se vorbească mai mult. Şi mai bine.

Pentru că oamenii care activează în domeniu, poate mai puţini vizibili decât clinicienii, au un impact direct, poate mai puţin evident, asupra vieţii noaste. Este cazul celor care activează în cadrul Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Supravegherea Calităţii Apei din cadrul Institutului de Sănătate Publică din Bucureşti, şi care de ani buni veghează la respectarea calităţii apei consumate în România. Am preluat date dintr-unul dintre documentele elaborate de aceştia, privitor la incidenţa cazurilor de methemoglobinemie acută infantilă înregistrate în anul 2007, pentru a trage un semnal de alarmă. În România membră a Uniunii Europene, anual, sute de copii suferă şi câţiva chiar mor din cauză că în alimentaţia lor este introdusă apă provenind din surse neverificate, cum ar fi fântânile din zonele rurale. Iar principala cauză este educaţia precară a publicului, incluzând aici şi o parte a personalului medico-sanitar, în domeniul profilaxiei patologiei hidrice neinfecţioase.

Această ediţie specială susţine un demers de informare care trebuie să fie cotinuu şi susţinut ştiinţific.

Liderii de opinie pe care-i veţi regăsi în ediţia specială – profesorii Evelina Moraru, Gheorghe Mencinicopschi şi Radu Vlădăreanu – vorbesc despre impactul consumului de apă cu nitraţi în special la copilul mic, dar sunt evidenţiate şi efectele, susţinute de un număr din ce în ce mai mare de studii, pe care nitraţii, nitriţii şi nitrozaminele le pot avea, pe termen lung, la adult, implicând apariţia unor malignităţi sau a bolilor neurodegenerative. Dacă alţi factori de risc implicaţi în procesele patologice, precum fumatul sau consmului de mari cantităţi de alcool, sunt cunoscuţi, nitraţii, din apă şi din alimente, sunt adesea ignoraţi. Inclusiv de legislaţia în vigoare din ţara noastră şi în contradicţie cu directiva europeană în domeniu, pe care o prezentăm, de asemenea, în detaliu. Dincolo de aceste neajunsuri, sunt lucruri concrete pe care le putem face, fiecare dintre noi, în chestiunea nitraţilor din apă. Dacă la intrarea în profesia de medic am depus Jurământul lui Hipocrate, poate ar fi bine ca, din când în când, să ne oprim asupra operei sale. În această lună, este suficient să parcurgem câteva pasaje din „Aerul, Apa şi Locurile”.

Articol apărut în ediţia specială Hipocrate – Apa, aerul şi locurile, martie 2011

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *