Prof. Dr. Bruce A. Beutler, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină 2011: „Cei mai mari inamici ai tăi sunt dogma şi consensul”

În 2006, era complicat. Eram la început şi credeam că trebuie să treacă timpul pentru a putea să sperăm la o copertă Hipocrate la zi, cu laureaţii Premiului Nobel pentru Medicină din acel an. De ce? Pur şi simplu aşa ne învăţase sistemul de gândire mult prea prezent, din păcate, în societate. Nu doar de la noi, ci de pretutindeni. Am avut atunci curajul de a gândi dincolo de dogme, de lucrurile stabilite de alţii. Îndrăzneala a fost mai presus de obişnuinţele care conduceau şi conduc vieţile atâtor oameni. Consecinţă directă, medicii români au avut posibilitatea de a-i descoperi atunci pe Andrew Fire şi Craig Mello, sub titlul „ARNobel 2006”. Era pentru prima dată când oamenii care primiseră cea mai importantă distincţie ştiinţifică posibilă, Premiul Nobel, apăreau într-un context atât de complex, în faţa publicului medical românesc. Am perceput atunci umirea, emoţia şi întrebările consecutive din partea celor care ne-au citit. Cum a fost posibil? Oare noi de ce n-am făcut asta până acum? Se va repeta sau va rămâne un experiment singular, ca atâtea altele?

 

 

 

 

Ziua de astăzi aduce încă odată confirmarea.

 

Nu doar că am repetat experienţa unică de a vi-i aduce aproape, prin materiale în exclusivitate, pe cei mai importanţi oameni ai momentului din medicina mondială. Dar an de an am crescut nivelul, reuşind, anul trecut, chiar performanţa de a-l avea alături, la evenimentul „Nobel în România”, pe profesorul german Harald zur Hausen. Acesta a fost laureat al Premiului Nobel în anul 2008, pentru descoperirea relaţiei de cauzalitate dintre HPV şi cancerul de col uterin. A trecut un an de la „Nobel în România”, dar deopotrivă parcă evenimentul ar fi avut loc ieri sau, la fel de bine, în urmă cu 100 de ani. Impresiile sunt încă atât de puternice încât sparg barierele percepţiei timpului şi spaţiului. Cum am spus şi cu acel prilej, a fost pentru prima dată când elita medicală românească a luat o formă concretă. Dincolo de invidii, jocuri individuale şi răutăţi gratuite. Niciodată nu s-au strâns la un loc atâţia oameni importanţi din medicina noastră, exceptând forurile academice. Ceea ce este cu atât mai onorant pentru noi, cei de la Revista Hipocrate, care am reuşit să coagulăm în jurul unei idei simple atâţia oameni importanţi. Dacă are o forţă, publicaţia pe care o citiţi acum are forţa gândului bun al fiecăruia dintre Dumneavoastră.

 

 

Şi câteva cuvinte despre oamenii din adâncuri.

 

În urmă cu 6 ani, porneam la drum înarmaţi doar cu voinţă, cu oarecare ştiinţă a meseriei şi cu foarte mult curaj. Să fiu cinstit: incredibil de mult curaj! Am crezut atunci că bunele intenţii sunt suficiente pentru a face ceva care contează. Cred acum şi asta, deşi au fost câteva elemente izolate care din primul moment au ţinut să ne arate contrariul. Au apărut, în întunecimea lor, şi anul trecut, bâzâind în jurul luceafărului „Nobel în România”. Sunt cei pe care îi vedeţi cam peste tot, dar nu i-aţi văzut aproape niciodată în aceste pagini. Şi pe care îi veţi remarca din ce în ce mai mult în perioada următoare, pe măsură ce se vor organiza alegeri pentru poziţii importante din sistemul sanitar românesc. Ca şi până acum, ne vom ţine departe de jocurile politice, de intrigi şi interese, şi vom acţiona în baza mandatului elitist pe care ni l-am câştigat. Operăm cu criteriile ştiinţei, nu ale interesului. Este ceea ce îmi permit să le sugerez şi celor care, într-o formă sau alta, vor face diverse alegeri în lunile următoare.

 

Articol apărut în ediţia tipărită din luna noiembrie 2011 a revistei Hipocrate.