O prostie: “Analize și control medical” obligatorii la fiecare 3 ani
Actualul ministru al sănătății a anunțat recent, sub amenințarea unor sancțiuni pecuniare, că “toată lumea trebuie să știe că trebuie să mergi minim o dată la 3 ani, ca să-ți faci o investigație completă: analize plus consult la medicul de familie”. În traducere liberă, se intenționează instituirea obligatorie a unui control medical, la fiecare 3 ani, pentru fiecare dintre noi.
Ideea unui control medical al omului sănătos, de obicei la interval de un an, nu este nici pe departe nouă. Ba am putea spune că, dacă ar mai fi așteptat puțin, domnul ministru ar fi putut marca fix un secol de la implementarea ideii în premieră, în SUA. Suntem pe fază!
Din 1920 și până acum, ceva trebuie să se fi schimbat în lume, din moment ce americanii se gândesc că acest control anual (bazat în special pe un examen clinic) nu aduce beneficii individuale, ci numai costuri exorbitante pentru sistem: peste 10 miliarde de dolari, la nivelul anului 2014. Chiar consilierul pe sănătate al președintelui Obama le recomandă americanilor să renunțe la “annual check-up”.
Examenul anual obligatoriu (sau la 3 ani, cum propune ministrul român al sănătății) reprezintă o expresie a abordării medicinei populaționale. O idee pe cât de învechită, pe atât de păguboasă pentru om și pentru sistem, în ansamblu.
“One size fits all”, cam ăsta este principiul: același examen clinic și aceeași baterie de analize pentru toți, fără a ține cont, de exemplu, de antecedentele heredo-colaterale (bolile de care au suferit și suferă ceilalți membri ai familiei).
Vedeți posibilă decontarea, acum, în România, a testării BRCA la femeile care au istoric în familie de cancer de sân, pentru evaluarea riscului de a dezvolta boala, ca în cazul Angelinei Jolie?
Atât de departe de medicina individualizată / personalizată / de precizie care este deja o realitate în multe arii și promite enorm pentru următoarea decadă! Și promite pornind de la unicitatea fiecăruia dintre noi, de la capacitatea de a strânge suficiente informații medicale despre noi, în așa fel încă să punem în practică programe personalizate de prevenție, screening și, la nevoie, de diagnostic și tratament.
Setând un interval de referință între vizitele la medic – de 1 an sau de 3 ani – omului i se induce ideea de siguranță nebazată pe dovezi că în acest interval nu are ce să i se întâmple din punct de vedere medical, stimulând atitudinea pasivă în raport cu propria stare de sănătate.
Preocuparea pentru sănătate trebuie să devină parte din rutina zilnică, într-o epocă în care putem să ne auto-monitorizăm, prin diverse dispozitive la purtător, numărul pașilor făcuți sau al treptelor urcate, traseul EKG, valoarea tensiunii arteriale sau a glicemiei, sau chiar putem avea acces direct la teste genetice sau la consultații medicale la distanța, prin webcam.
Medicina secolului 21 iese din cabinetul medicului și vine acasă la fiecare dintre noi. Domnul ministru însă ar vrea să parcurgem în continuare drumul invers. În spațiu, către cabinetul medicului de familie. Dar și în timp. Până în 1920.
