O nouă ediţie specială Hipocrate: Pe aripile lupusului
Parcă se întâmpla ieri, nu prin anii 80, în plin regim comunist. Cinematograful mic, de provincie, nu putea să cuprindă în, printre şi pe lângă rândurile sale emoţia enormă declanşată în micul oraş sub-carpatic de apariţia afişului de mai jos. Era programat pe marele ecran “Pe aripile vântului”, capodoperă care avea să spargă nu doar barierele unei lumi închistate, ci şi mintea unui copil de câţiva ani. Am reţinut atunci emoţia şi un personaj, Scarlett O’Hara. Oficial, filmul durează 222 de minute, dar mărturia de faţă indică faptul că nu s-a terminat în acea zi, spre seară. Ci a continuat şi continuă, şi acum, după aproape 30 de ani.
Aripa stângă, aripa dreaptă, corpul…
Urcat pe aripile vântului cunoaşterii medicale, aveam să descopăr, peste ani, în timpul stagiului de reumatologie, făcut la Spitalul Colentina în clinica domnului profesor Coman Tănăsescu, un alt tip de aripi. Ale unui fluture eritematos, aşezat ca o mască veneţiană pe feţele tinerelor femei internate aici. Nu participau la un carnaval, ci erau parte dintr-un proces de tratament anevoios, greu de înţeles de noi, studenţii, greu de condus de medici şi greu de acceptat de pacientă. Aveau lupus eritematos sistemic, o suferinţă parcă pierdută la acel moment în desişul patologiei reumatologice. Am întâlnit totuşi, în acele săptămâni petrecute la „Colentina”, şi cazuri fericite, în care acea mască dispărea ca prin minune, iar tinerele doamne reveneau la o viaţă aparent normală. Doar că duceau cu ele o povară imunologică pe cât de grea, pe atât de misterioasă.
Două repere ale excelenţei medicale: Hipocrate şi Nobel
Nimeni altul decât Hipocrate, părintele medicinei, a descris pentru prima dată o leziune cutanată specifică pentru lupusul eritematos sistemic. Iar de-a lungul timpului, până în zilele noastre, zeci sau poate sute de gânditori ai medicinei au încercat să descopere ce se află în spatele acestui polimorfism clinico-biologic. Istoria completă o găsiţi în paginile 32-33. În acest punct, mă voi referi la 3 oameni despre care am vorbit, pe larg, şi în ediţia Hipocrate din luna noiembrie, dar care trebuie menţionaţi oricând contextul o cere: profesorii Bruce Beutler, Jules Hoffmann şi Ralph Steinman. Aceştia au primit Premiul Nobel pentru Medicină 2011, pentru contribuţia avută la descifrarea mecanismelor imunităţii şi autoimunităţii la om. Este meritul lor major că astăzi, sub ochii noştri, se schimbă istoria medicinei. Şi ajungem să înţelegem mai bine bolile autoimune, în general, şi lupusul eritematos sistemic, în special.
Despre lupus se vorbeşte acum cu speranţă
În primul rând trebuie să notăm că despre lupus a început să se vorbească. Anul acesta, pentru prima dată după 20 de ani, la congresul Societăţii Române de Reumatologie, a existat un simpozion despre lupus, la care au asistat câteva sute de medici. Am fost prezenţi şi vă prezentăm concluziile, plus interviuri cu cei mai importanţi lideri de opinie români în domeniu. Acest interes deosebit este consecinţa directă a acumulărilor datelor de cercetare, care deja dau un alt sens, mai personalizat, managementului lupusului.
Lupusul intră într-o etapă nouă şi promiţătoare, pe parcursul căreia putem asista la schimbări fundamentale, anticipate şi în aceste pagini de profesorul Ricardo Cervera, unul dintre cei mai importanţi specialişti în domeniul lupusului, pe plan mondial, invitat, de asemenea, al evenimentului de la Braşov.
Paşaportul către sufletul lumii
Speranţa se fundamentează pe date concrete, nu pe iluzii, iar beneficiile noilor terapii, precum belimumab, vor fi din ce în ce mai importante la persoanele atinse de lupus. Aşa încât femeile afectate de această boală cu 1.000 de feţe vor putea să ia de la Scarlet O’Hara o trăsătură poate mai puţin evidentă: capacitatea de a-şi iubi duşmanul. Având noile terapii la îndemână, femeile cu LES poate nu-şi vor iubi boala; dar măcar pentru o secundă le va trece prin minte că lupusul le poartă pe aripile lui, oferindu-le cu generozitate acea mască veneţiană, ca paşaport pentru înţelegerea cu adevărat a lumii.
Articol apărut în ediţia specială Hipocrate despre LES, decembrie 2011.
