Nobel emoție (II): Walter Kohn – victoria peste timp a umanității
Holul se umpluse, ca în fiecare pauză. Vocile sutelor de tineri cercetători, veniți la Lindau din întreaga lume, se amestecă veritabil, ca într-un Turn Babel al noilor generații de oameni de știință. Nu contează limba, câtă vreme cu toții avem la dispoziție limbajul universal al excelenței.
Dacă ar fi ajuns la Lindau în zilele noastre, probabil că așa ar fi apărut sursa de inspirație pentru Beethoven și a sa “Oda bucuriei”.
O stare de bine care, inaparent dar ferm, se estompează într-una din margini, unde se află biroul de informații dedicat laureaților Nobel. Aici, așteptându-și rândul, un domn trecut de 80 de ani, într-un scaun cu rotile, pare conectat simultan și la o altă realitate.
Badge-ul ne ajută să-l identificăm pe Walter Kohn, fizicianul strălucit care în anul 1998 a primit Premiul Nobel pentru Chimie, pentru contribuția avută în înțelegerea proprietăților electronice ale materiei. Mai precis, domnul Kohn a jucat un rol esențial în dezvoltarea teoriei densității funcționale, esențială pentru înțelegerea modernă a materialelor, a structurii moleculare și atomice.
Cu mâinile împreunate, a rugăciune, Walter Kohn nu refuză niciun dialog, nicio provocare, nicio fotografie. “Am rugămintea de a le face repede și fără bliț”, spune, cu voce stinsă, domnul Kohn, privind atent la tot ce se întâmplă în proximitate.
Privirea sa pare că iese din centrul de conferințe, pe străzile înguste din Lindau, traversează lacul Constanța și se oprește în Bregenz și în celelalte localități ale Austriei natale. Spiritual, probabil că s-a întâlnit pe Innerring, în Viena, locul copilăriei sale, cu părinții săi, uciși de naziști pentru singura vină că erau evrei. Tânărul Walter, împreună cu sora sa, aveau să fie primiți într-o familie din Marea Britanie, părinții adoptivi fiind cei care l-au susținut, prin plecarea în Canada și, apoi, în SUA, să urmeze o carieră academică.
Viața profesională a lui Walter Kohn și primirea Premiul Nobel pot fi înțelese și dincolo de semnificația strict individuală. Ele reprezintă o mare victorie, peste timp, a inteligenței împotriva barbariei, a iubirii împotriva războiului.
Un succes al umanității ca mod de viață, chiar dacă, de la un timp, se petrece într-un scaun cu rotile și înconjurat de zumzetul continuu al celor care nu-și pot explica pe deplin cum de au avut șansa de a întâlni un personaj istoric.
