Fagurele de miere, ariciul și sticla de ceas
Când, în urmă cu 199 de ani, Rene Laennec inventa stetoscopul, nu-și imagina că, și peste aproape două secole, diagnosticul multor boli pulmonare sau cardiace se va baza tot pe auscultație.
Lucrurile au mai evoluat, lemnul folosit de Rene Laennec pentru fabricarea stetoscopului a fost înlocuit, în timp, de membrane sensibile, din materiale sofisticate, forma s-a schimbat, dar principiul a rămas același.
Până la Laennec, medicul punea direct urechea pe toracele pacientului, aspect destul de delicat atunci când avea în față o femeie cu acuze cardiace :).
Apel la memorie: îmi amintesc cum, în facultate, unul dintre cei mai importanți semiologi români, profesorul Ioan Alexandru, obișnuia să facă auscultația unor bolnavi în stilul pre-Laennec, exprimându-și neîncrederea în stetoscop, fie el și produs de Littman. Greu de imaginat o legătură mai strânsă între medic și pacient decât cea din momentul auscultației fără stetoscop, direct cu urechea!
Acest clasicism urmărește medicina până în zilele noastre, când știm din ce în ce mai mult despre boli, până ajungem să credem că nu mai știm nimic. Atât de complicat devine tabloul atunci când vin în același loc predispoziția genetică, factorii de mediu, obiceiurile de tip fumat și infecțiile virale.
Același loc, adică în plămâni, descriși candid în semiologia clasică prin aspectul “fagure de miere”, tipic pentru fibroza pulmonară idiopatică. O boală rară (sunt ceva mai mult de 80.000 de pacienți în toată UE) care prezintă însă o mortalitate comparabilă cu a cancerului: la 5 ani de la diagnostic, doar cancerul pancreatic și cancerul pulmonar au o supraviețuire mai mică decât fibroza pulmonară idiopatică!
V-ați întrebat vreodată cum ar fi să vă sune la ușă fibroza pulmonară idiopatică? Dați clic pe filmul de mai jos pentru a descoperi sunetul sinistru al bolii. Sigur nu i-ați deschide, oricât ar insista!
Sunetul aduce cu cel dat de desprinderea bruscă a celor două suprafețe ale unui velcro-arici. Dispneea, tusea seacă și degetele hipocratice (în “sticlă de ceas”) sunt semnele principale ale fibrozei pulmonare idiopatice.
Comparațiile fac medicina suportabilă și memorabilă, trebuie să admitem asta. Fagure de miere, arici, sticlă de ceas – metafore ale unei lumi care, la propriu, se sufocă zi de zi, în acel hârâit apocaliptic.
De multe ori acest zgomot este confundat cu alte suferințe pulmonare și cardiace, care duc la o întârziere a diagnosticului de până la 2 ani. Timp în care, în medie, pacientul cu FPI ajunge la cel puțin 3 medici, fără a i se pune diagnosticul corect.
E soarta multor boli rare, de a-și merita numele tocmai prin discreția cu care sunt privite și tratate de lumea medicală. Tratate, în sensul propriu.
Din fericire, nu mai este cazul fibrozei pulmonare idiopatice, pentru care există un medicament – orfan, cum altfel? – pe nume Ofev, lansat oficial în Europa la sfârșitul săptămânii trecute, la Bruxelles.
Aici aveți informații detaliate despre OFEV (nintedanib). Citiți-le, ca pe o morală a fabulei medicale “Fagurele de miere, ariciul și sticla de ceas”.
