De ce insist să scriu despre criza bebelușilor?
Am primit întrebarea de la Sanda Nicola, în timpul emisiunii de la Digi24, de joi seară, despre cazul bebelușilor cu sindrom hemolitic-uremic, în contextul în care am fost singurul care a scris și altceva decât au dorit să se afle și să audă autoritățile române. Întrebare legitimă, într-un ocean de tăcere. Am răspuns pe loc, dar cu fiecare oră mi-am completat argumentația cu alte fapte, trăiri, idei.
Am scris despre criza bebelușilor bazându-mă doar pe dovezi din literatura de specialitate (care ar fi trebuit să le fie la îndemână și oficialilor, și liderilor de opinie ministeriali, încă din prima oră de la declanșarea crizei) și pe documente publice, oficiale, ale statului român. Nu am apelat la surse, la șopârle și alte formule de acest tip. Am rămas în teritoriul poate arid al științei medicale, dar care s-a dovedit cel mai puternic dușman al sistemului.
Nu m-am gândit niciun moment că o informație utilă, despre testarea rapidă a toxinei Shiga, poate provoca atâta tulburare la vârful sistemului. Este semnul că băieții încă n-au reușit să convingă știința să se supună regulilor de partid sau grupurilor de interese nelegitime.
Dacă vreodată va fi distrus cuibul cu oligarhi care păpușează sistemul, să știți că nu va fi doar din cauza DNA, ci ca urmare a științei medicale. Acumulările științifice sunt atât de multe și totul se întâmplă atât de repede, că bulgărele crește cu fiecare zi și este din ce în ce mai greu de stăpânit prin vechile metode.
Băieți, în anul 2016, tentaculele voastre nu mai pot atinge chiar toate mijloacele media, iar în social-media nu aveți chiar nicio șansă. Are vreunul dintre voi curaj să discute pe Facebook nu cu părinții care și-au pierdut copiii acum, ci cu orice părinte din județul Argeș?
