Cine ești tu, doctore?

 

Sincer, habar nu am. Dar știu cine aș vrea să fiu. Eu, medicul din România.

În primul rând, mi-aș dori să am un reper valoros, profesional și uman. O personalitate care să mă inspire, care să fie mai presus de intrigi, de controverse, de românisme.

Apoi, aș vrea ca în numele meu să vorbesc eu, direct, nu prin reprezentanți circumstanțiali. Și, dacă vocea mea nu se aude, să am curajul, nebunia de a-mi ține direcția. Cu orice risc.

Nu vreau ca pacienții să mă iubească, ci să aibă încredere că trăiesc, învăț și lucrez pentru ei. Numai pentru ei.

Ar fi ideal să pot merge la congresele medicale din străinătate pentru calitatea științifică a acestora, nu pentru destinația turistică.

Și să am posibilitatea financiară de a merge în vacanță atunci când este timpul pentru vacanță.

La fiecare 5 ani, când adun punctele EMC obligatorii, poate ar fi bine să am puterea de a citi încă odată Jurământul lui Hipocrate.

Cum pot ajunge acolo?

Cu multă muncă și cu un prim pas concret: “Cine ești tu, doctore?”.